AGRÁFĂ, agrafe, s. f. 1. Nume dat unor obiecte care servesc să prindă sau să fixeze o haină, părul etc. ♦ Piesă de metal cu care se leagă blocurile de piatră, se fixează zidăria etc. 2. (Med.) Mică piesă metalică cu care se prind și se mențin unite buzele unei plăgi până la cicatrizare; copcă. 3. Ornament în formă de consolă la capătul unui arc. – Din fr. agrafe. (Sursa: DEX '98 )

AGRÁFĂ ~e f. Obiect de metal sau din alt material care servește la fixarea părului, a unei haine, a hârtiei, a două piese tehnice.[G.-D. agrafei] /<fr. agrafe, germ. Agraffe (Sursa: NODEX )

AGRÁFĂ s.f. 1. Piesă mică de tablă sau de sârmă folosită pentru fixare, pentru prindere; (spec.) obiect cu care se prinde sau se fixează o haină, părul, o incizie, o hârtie etc. 2. (Arhit.) Ornament în formă de consolă în capătul unui arc. [< fr. agrafe, cf. germ. Agraffe]. (Sursa: DN )

AGRÁFĂ s. f. 1. piesă mică de tablă, de sârmă pentru fixare; obiect cu care se prinde o haină, părul, o incizie etc. 2. piesă de solidarizare a armăturilor la betonul armat. 3. (arhit.) ornament în formă de consolă în capătul unui arc. (< fr. agrafe, germ. Agraffe) (Sursa: MDN )

AGRÁFĂ, agrafe, s. f. Nume dat unor obiecte care servesc să prindă sau să fixeze o haină, părul, o incizie, hârtia etc. – Fr. agrafe. (Sursa: DLRM )

AGRÁFĂ s. 1. sponcă. 2. v. clamă. 3. (MED.) copcă. (Buzele unei plagi strânse în ~e.) (Sursa: Sinonime )

agráfă s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. agráfei; pl. agráfe (Sursa: Ortografic )

agráfă f., pl. e (fr. agrafe). Cîrligel de încheĭat orĭ de prins haĭna (copcă, sponcă, spilcă, fibulă). (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
agrafă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular agra agrafa
plural agrafe agrafele
genitiv-dativ singular agrafe agrafei
plural agrafe agrafelor
vocativ singular agrafă, agrafo
plural agrafelor