AGREÁ, agreez, vb. I. Tranz. A vedea cu ochi buni, cu simpatie pe cineva. ♦ A da consimțământul, a accepta un reprezentant diplomatic. [Pr.: -gre-a] – Din fr. agréer. (Sursa: DEX '98 )

AGREÁ vb. I. tr. 1. A simpatiza. 2. (În diplomație) A accepta (un diplomat, un reprezentant diplomatic etc.). [Pron. -gre-a, p.i. -eez, 3,6 -eează, 4 -eăm, ger. -eând. / < fr. agréer]. (Sursa: DN )

AGREÁ vb. tr. a primi favorabil; a simpatiza. ◊ a accepta un reprezentant diplomatic. (< fr. agréer) (Sursa: MDN )

AGREÁ, agreez, vb. I. Tranz. A vedea cu ochi buni; a simpatiza. ♦ (În diplomație, mai ales la diateza pasivă) A da consimțământul, a accepta. [Pr.: -gre-a] – Fr. agréer. (Sursa: DLRM )

AGREÁ vb. 1. v. simpatiza. 2. (POL.) a accepta. (Statul ~ un ambasador.) (Sursa: Sinonime )

agreá vb. (sil. -gre-a), ind. prez. 1 sg. agreéz (sil. -gre-ez), 3 sg. și pl. agreeáză, 1 pl. agreăm (sil. -gre-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. agreéze; ger. agreând (sil. -gre-ând); part. agreát (Sursa: Ortografic )

A AGREÁ ~éz tranz. A trata cu bunăvoință; a simpatiza. [Sil. a-gre-a] /<fr. agréer (Sursa: NODEX )

agreéz orĭ -ĭéz v. tr. (fr. agréér, d. gré, lat. gratus, plăcut). Barb. Primesc favorabil, îmĭ place: a agrea o persoană, un proĭect. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
agrea   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) agrea agreare agreat agreând singular plural
agreea agreați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) agreez (să) agreez agream agreai agreasem
a II-a (tu) agreezi (să) agreezi agreai agreași agreaseși
a III-a (el, ea) agreea (să) agreeze agrea agreă agrease
plural I (noi) agreăm (să) agreăm agream agrearăm agreaserăm, agreasem*
a II-a (voi) agreați (să) agreați agreați agrearăți agreaserăți, agreaseți*
a III-a (ei, ele) agreea (să) agreeze agreau agrea agreaseră
* Formă nerecomandată