AJURÁ, ajurez, vb. I. Tranz. A face ajur. – Din fr. ajourer. (Sursa: DEX '98 )
AJURÁ vb. I. tr. A face un ajur. [< fr. ajourer]. (Sursa: DN )
AJURÁ vb. tr. a executa un ajur. (< fr. ajourer) (Sursa: MDN )
AJURÁ, ajurez, vb. I. Tranz. A face ajur. – Fr. ajourer. (Sursa: DLRM )
ajurá vb., ind. prez. 1 sg. ajuréz, 3 sg. și pl. ajureáză (Sursa: Ortografic )
A AJURÁ ~éz tranz. A ornamenta cu un ajur. /<fr. ajourer (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
ajura   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ajura ajurare ajurat ajurând singular plural
ajurează ajurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ajurez (să) ajurez ajuram ajurai ajurasem
a II-a (tu) ajurezi (să) ajurezi ajurai ajurași ajuraseși
a III-a (el, ea) ajurează (să) ajureze ajura ajură ajurase
plural I (noi) ajurăm (să) ajurăm ajuram ajurarăm ajuraserăm, ajurasem*
a II-a (voi) ajurați (să) ajurați ajurați ajurarăți ajuraserăți, ajuraseți*
a III-a (ei, ele) ajurează (să) ajureze ajurau ajurară ajuraseră
* Formă nerecomandată