ALBUMÉN s. n. Țesut vegetal din semințele unor plante, în care se depozitează substanțele nutritive de rezervă și care servește embrionului ca hrană în timpul germinației. – Din fr. albumen, lat. albumen „albuș”. (Sursa: DEX '98 )

ALBUMÉN n. Rezervă nutritivă care se găsește în semințele unor plante și servește embrionului ca hrană în timpul germinării. /<fr., lat. albumen (Sursa: NODEX )

ALBUMÉN s.n. Substanță nutritivă care se găsește în semințele unor plante și care hrănește embrionul în timpul germinației. [Pl. -ne. / < fr. albumen, cf. lat. albumen – albuș]. (Sursa: DN )

ALBUMÉN s. n. substanță nutritivă a semințelor unor plante. (< fr., lat. albumen) (Sursa: MDN )

ALBUMÉN s. n. Substanță nutritivă adunată în semințele unor plante și care servește embrionului ca rezervă de hrană în timpul germinației. – Fr. albumen (lat. lit. albumen „albuș”). (Sursa: DLRM )

ALBÚMEN s. (BOT.) endoderm. (Sursa: Sinonime )

albumén s. n., g.-d. art. albuménului (Sursa: Ortografic )

albúmen și -én n. (cuv. lat.) Șt. nat. Albuș de oŭ. Parte care înconjoară embrionu în sămînță. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
albumen   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular albumen albumenul
plural
genitiv-dativ singular albumen albumenului
plural
vocativ singular
plural