ALEGÁ2, aleghez, vb. I. Tranz. (Jur.) A invoca ceva în sprijinul unei idei sau ca justificare a unei acțiuni. – Din fr. alléguer, lat. allegare. (Sursa: DEX '98 )
A ALEGÁ pers. 3 alegheáză tranz. jur. (păreri, teorii etc.) A invoca pentru a sprijini o afirmație sau pentru a justifica o acțiune. /<fr. alléguer, lat. allegare (Sursa: NODEX )
ALEGÁ vb. tr. (jur.) a invoca ceva ca scuză, ca motiv. (< fr. alléguer, lat. allegare) (Sursa: MDN )
ALEGÁ2, aleghez, vb. I. Tranz. (Jur.) A invoca ceva în sprijinul unei idei sau ca justificare a unei acțiuni. – Fr. alléguer (lat. lit. allegare). (Sursa: DLRM )
alegá (jur. a invoca) vb., ind. prez. 1 sg. aleghéz, 3 sg. și pl. alegheáză (Sursa: Ortografic )
2) alég, a -á v. tr. (fr. alléguer, d. lat. allégo, -áre. V. deleg). Scot înainte, pretextez: el aleagă [!] faptu că nu e înscris. (Sursa: Scriban )
Declinări/Conjugări
alega (invoca)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) alega alegare alegat alegând singular plural
aleghează alegați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) aleghez (să) aleghez alegam alegai alegasem
a II-a (tu) aleghezi (să) aleghezi alegai alegași alegaseși
a III-a (el, ea) aleghează (să) alegheze alega alegă alegase
plural I (noi) alegăm (să) alegăm alegam alegarăm alegaserăm, alegasem*
a II-a (voi) alegați (să) alegați alegați alegarăți alegaserăți, alegaseți*
a III-a (ei, ele) aleghează (să) alegheze alegau alegară alegaseră
* Formă nerecomandată