ALIÁJ, aliaje, s. n. Produs metalic obținut prin topirea laolaltă a anumitor metale sau a unor metale cu metaloizi. [Pr.: -li-aj] – Din fr. alliage. (Sursa: DEX '98 )

ALIÁJ ~e n. Produs metalic obținut prin topirea mai multor metale cu metaloizi. ~ de fier. [Sil. -li-aj] /<fr. alliage (Sursa: NODEX )

ALIÁJ s.n. Amestec de mai multe metale sau de metale cu metaloizi, obținut prin topirea lor laolaltă. [< fr. alliage]. (Sursa: DN )

ALIÁJ s. n. produs metalic obținut prin topirea mai multor metale ori a unor metale cu metaloizi. (< fr. alliage) (Sursa: MDN )

ALIÁJ, aliaje, s. n. Produs cu caracter metalic obținut prin topirea laolaltă a anumitor metale sau a unor metale cu metaloizi. [Pr.: -li-aj] – Fr. alliage. (Sursa: DLRM )

aliáj s. n. (sil. -li-aj), pl. aliáje (Sursa: Ortografic )

aliágiŭ n. și (ob.) -áj n., pl. e (fr. alliage, d. allier, a alia. Combinațiune de metale pin [!] fuziune). (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
aliaj   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aliaj aliajul
plural aliaje aliajele
genitiv-dativ singular aliaj aliajului
plural aliaje aliajelor
vocativ singular
plural