ALINEÁ vb. I v. alinia. (Sursa: DN )
alinea verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) alinea | alineare | alineat | alineând | singular | plural | alineează | alineați | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | alineez | (să) alineez | alineam | alineai | alineasem | a II-a (tu) | alineezi | (să) alineezi | alineai | alineași | alineaseși | a III-a (el, ea) | alineează | (să) alineeze | alinea | alineă | alinease | plural | I (noi) | alineăm | (să) alineăm | alineam | alinearăm | alineaserăm, alineasem* | a II-a (voi) | alineați | (să) alineați | alineați | alinearăți | alineaserăți, alineaseți* | a III-a (ei, ele) | alineează | (să) alineeze | alineau | alineară | alineaseră | * Formă nerecomandată alini verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) alini | alinire | alinit | alinind | singular | plural | alinește | aliniți | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | alinesc | (să) alinesc | alineam | alinii | alinisem | a II-a (tu) | alinești | (să) alinești | alineai | aliniși | aliniseși | a III-a (el, ea) | alinește | (să) alinească | alinea | alini | alinise | plural | I (noi) | alinim | (să) alinim | alineam | alinirăm | aliniserăm, alinisem* | a II-a (voi) | aliniți | (să) aliniți | alineați | alinirăți | aliniserăți, aliniseți* | a III-a (ei, ele) | alinesc | (să) alinească | alineau | aliniră | aliniseră | * Formă nerecomandată
|