ALINEÁT, alineate, s. n. Rând retras într-un text pentru a marca schimbarea ideii; fragment de text care începe cu un asemenea rând. ♦ Pasaj în articole de legi. [Pr.: -ne-at. – Var.: aliniát s. n.] – După fr. alinéa. (Sursa: DEX '98 )

ALINEÁT s.n. Rând într-un text care începe mai dinăuntru decât celelalte pentru a arăta trecerea la altă idee; fragment de text cuprins între două rânduri scrise în acest fel. ♦ Pasaj dintr-un articol de lege. [Pron. -ne-at, pl. -te, -turi, var. aliniat s.n. / cf. fr. alinéa, lat. a linea – de la capăt]. (Sursa: DN )

ALINEÁT s. n. rând mai retras într-un text, care marchează trecerea la o altă idee; fragment de text între două asemenea rânduri. ◊ pasaj dintr-un articol de lege; paragraf. (după fr. alinéa, lat. alinea) (Sursa: MDN )

ALINEÁT, alineate, s. n. Rând într-un text care începe mai la dreapta decât celelalte, pentru a marca schimbarea ideii; fragment de text care începe cu un asemenea rând. ♦ Pasaj în articolele de legi. [Pr.: -ne-at. – Var.: aliniát s. n.] – După fr. alinéa. (Sursa: DLRM )

ALINEÁT s. paragraf. (Conținutul unui nou ~.) (Sursa: Sinonime )

alineát (alineáte), s. n. – Paragraf. – Var. aliniat. Fr. alinéat, cu -t analogic. Var. se explică prin confuzia cu vb. alinia. (Sursa: DER )

alineát s. n. (sil. -ne-at), pl. alineáte (Sursa: Ortografic )

alineát n., pl. e (fr. alinéa, d. lat. a linea, de la linie). Rînd al căruĭ prim cuvînt e maĭ în ăuntru [!] pagineĭ. Locu dintre doŭă rîndurĭ ca acestea. (Sursa: Scriban )

ALINEÁT ~e n. 1) Rând dintr-un text care începe mai la dreapta decât celelalte. 2) Fragment de text cuprins între două rânduri de felul acesta. 3) Pasaj al unui articol de lege. [Sil. -ne-at] /<fr. alinéa (Sursa: NODEX )

ALINEÁ vb. I v. alinia. (Sursa: DN )

Declinări/Conjugări
alinea   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) alinea alineare alineat alineând singular plural
alineea alineați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) alineez (să) alineez alineam alineai alineasem
a II-a (tu) alineezi (să) alineezi alineai alineași alineaseși
a III-a (el, ea) alineea (să) alineeze alinea alineă alinease
plural I (noi) alineăm (să) alineăm alineam alinearăm alineaserăm, alineasem*
a II-a (voi) alineați (să) alineați alineați alinearăți alineaserăți, alineaseți*
a III-a (ei, ele) alineea (să) alineeze alineau alinea alineaseră
* Formă nerecomandată

alineat (pl. -uri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alineat alineatul
plural alineaturi alineaturile
genitiv-dativ singular alineat alineatului
plural alineaturi alineaturilor
vocativ singular
plural

alineat (adj.)   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alineat alineatul alinea alineata
plural alineați alineații alineate alineatele
genitiv-dativ singular alineat alineatului alineate alineatei
plural alineați alineaților alineate alineatelor
vocativ singular
plural