« Back
ALINEÁT s.n. Rând într-un text care începe mai dinăuntru decât celelalte pentru a arăta trecerea la altă idee; fragment de text cuprins între două rânduri scrise în acest fel. ♦ Pasaj dintr-un articol de lege. [Pron. -ne-at, pl. -te, -turi, var. aliniat s.n. / cf. fr. alinéa, lat. a linea – de la capăt]. (Sursa: DN )
ALINEÁT s. n. rând mai retras într-un text, care marchează trecerea la o altă idee; fragment de text între două asemenea rânduri. ◊ pasaj dintr-un articol de lege; paragraf. (după fr. alinéa, lat. alinea) (Sursa: MDN )
ALINEÁT s. paragraf. (Conținutul unui nou ~.) (Sursa: Sinonime )
Declinări/Conjugări
alinea   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) alinea alineare alineat alineând singular plural
alineează alineați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) alineez (să) alineez alineam alineai alineasem
a II-a (tu) alineezi (să) alineezi alineai alineași alineaseși
a III-a (el, ea) alineează (să) alineeze alinea alineă alinease
plural I (noi) alineăm (să) alineăm alineam alinearăm alineaserăm, alineasem*
a II-a (voi) alineați (să) alineați alineați alinearăți alineaserăți, alineaseți*
a III-a (ei, ele) alineează (să) alineeze alineau alineară alineaseră
* Formă nerecomandată

alineat (pl. -uri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alineat alineatul
plural alineaturi alineaturile
genitiv-dativ singular alineat alineatului
plural alineaturi alineaturilor
vocativ singular —
plural —

alineat (adj.)   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alineat alineatul alineată alineata
plural alineați alineații alineate alineatele
genitiv-dativ singular alineat alineatului alineate alineatei
plural alineați alineaților alineate alineatelor
vocativ singular — —
plural — —