ALOTRÓPIC, -Ă, alotropici, -ce, adj. De alotropie, care aparține alotropiei, privitor la alotropie. – Din fr. allotropique. (Sursa: DEX '98 )

ALOTRÓPIC, -Ă adj. Referitor la alotropie, de alotropie. [Cf. fr. allotropique]. (Sursa: DN )

ALOTRÓPIC, -Ă adj. care prezintă alotropie. (< fr. alotropique) (Sursa: MDN )

ALOTRÓPIC, -Ă, alotropici, -e, adj. De alotropie. – Fr. allotropique. (Sursa: DLRM )

alotrópic adj. m. (sil. -tro-), pl. alotrópici; f. sg. alotrópică, pl. alotrópice (Sursa: Ortografic )

alotrópic, -ă adj. (d. vgr. allótropos, d. allos, altu, și trópos, mod). Chim. Care se prezentă [!] supt altă formă și cu alte proprietățĭ: gheața e o stare alotropică a apeĭ, ozonu e o stare alotropică a oxigenuluĭ. (Sursa: Scriban )

ALOTRÓPIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de alotropie; propriu alotropiei. /<fr. allotropique (Sursa: NODEX )