ALÚVIU s. n. (Geol.) Holocen. – Din lat. alluvium. (Sursa: DEX '98 )

ALÚVIU n. geol. Ultima epocă a perioadei cuaternare; holocen. /<lat. alluvium (Sursa: NODEX )

ALÚVIU s.n. Holocen. [Pron. -viu. / < lat., fr. alluvium]. (Sursa: DN )

ALÚVIU s. n. holocen. (< lat., fr. alluvium) (Sursa: MDN )

ALÚVIU s. n. Perioadă geologică din era cuaternară, care durează de la retragerea ghețarilor până în zilele noastre. – Fr. alluvium (lat. lit. alluvium). (Sursa: DLRM )

ALÚVIU s. v. holocen. (Sursa: Sinonime )

alúviu s. n. [-viu pron. -vĩu], art. alúviul (Sursa: Ortografic )