ALUVIÚNE, aluviuni, s. f. Material format din bolovani, mâl, nisip și pietriș, adus de apele curgătoare și depus pe fundul albiei, pe luncă sau la vărsare. [Pr.: -vi-u-] – Din fr. alluvion, lat. alluvio, -onis. (Sursa: DEX '98 )

ALUVIÚNE s.f. Material detritic (mâl, nisip, pietriș) transportat și depus prin acțiunea apelor curgătoare. [Cf. fr. alluvion, lat. alluvio < alluere – a spăla]. (Sursa: DN )

ALUVIÚNE s. f. material detritic transportat și depus de apele curgătoare. (< fr. alluvion, lat. alluvio) (Sursa: MDN )

ALUVIÚNE, aluviuni, s. f. Depozit de nămol, nisip și pietriș, adus de apele curgătoare și depus în lungul albiilor. [Pr.: -vi-u-] – Fr. alluvion (lat. lit. alluvio, -onis). (Sursa: DLRM )

aluviúne s. f. (sil. -vi-u-), g.-d. art. aluviúnii; pl. aluviúni (Sursa: Ortografic )

aluviúne f. (lat. allúvio, -ónis. V. diluviŭ). Luarea terenuluĭ de ape și depunerea luĭ supt formă de nomol [!] (nisip, petriș) în alte locurĭ. Teren format din aluviune. V. agest, podmol. (Sursa: Scriban )

ALUVIÚNE ~i f. Material (nisip, pietriș, mâl, bolovani etc.) adus de apele curgătoare și depus pe fundul albiei. [G.-D. aluviunii; Sil. vi-u-]/<fr. alluvion, lat. alluvio, ~onis (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
aluviune   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aluviune aluviunea
plural aluviuni aluviunile
genitiv-dativ singular aluviuni aluviunii
plural aluviuni aluviunilor
vocativ singular aluviune, aluviuneo
plural aluviunilor