AMALGÁM s.n. 1. Aliaj de mercur cu alt metal. 2. (Fig.) Amestecătură, talmeș-balmeș, adunătură de elemente eterogene, disparate, de lucruri sau de persoane nepotrivite unele cu altele. [Pl. -me, -muri. / < fr. amalgame, cf. lat. amalgama < gr. malagma – frământare]. (Sursa: DN )

AMALGÁM s. n. 1. aliaj de mercur cu alt metal. ◊ amestec metalic servind pentru obturarea cavității unui dinte 2. (fig.) amestec de elemente diverse. (< fr. amalgame, lat. amalgama) (Sursa: MDN )

amalgám s. n., pl. amalgáme / amalgámuri (Sursa: DOOM 2 )

Declinări/Conjugări
amalgam (pl. -uri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amalgam amalgamul
plural amalgamuri amalgamurile
genitiv-dativ singular amalgam amalgamului
plural amalgamuri amalgamurilor
vocativ singular
plural