AMANÉT, amanete, s. n. Gaj. ♦ (Înv.) Ostatic. – Din tc. emanet, ngr. amanáti. (Sursa: DEX '98 )

AMANÉT ~e n. Obiect de valoare lăsat sau luat drept garanție; gaj; zălog. A pune ~. A da ~. /<turc. emanet, ngr. amanáti (Sursa: NODEX )

AMANÉT, amanete, s. n. Obiect de preț predat cuiva drept garanție a restituirii unei datorii; garanție, zălog, gaj. ♦ (Înv.) Ostatic. – Tc. emanet. (Sursa: DLRM )

amanét s. n., (obiecte) pl. amanéte / amanéturi (Sursa: DOOM 2 )

AMANÉT s. gaj, garanție, (pop.) chezășie, zălog, (înv. și reg.) rămas, (înv.) otaj. (Lasă drept ~ un inel.) (Sursa: Sinonime )

amanét s. n., pl. amanéte (Sursa: Ortografic )