AMBIÉNT s.n. Mediu înconjurător; ambianță. [Cf. fr. ambient, lat. ambiens]. (Sursa: DN )
AMBIÉNT s. n. mediu înconjurător. (< engl., fr. ambient, it. ambiente) (Sursa: MDN )
ambiént (-bi-ent) s. n., pl. ambiénturi (Sursa: DOOM 2 )
Declinări/Conjugări
ambient (pl. -uri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambient ambientul
plural ambienturi ambienturile
genitiv-dativ singular ambient ambientului
plural ambienturi ambienturilor
vocativ singular —
plural —