AMBÍGUU, -UĂ, ambigui, -ue, adj. (Livr.; despre cuvinte, enunțuri etc.) Echivoc, neclar. – Din lat. ambiguus. (Sursa: DEX '98 )

AMBÍGUU, -UĂ adj. Cu mai multe înțelesuri; echivoc. [Pron. -gu-u, pl. -ui, -ue. / cf. lat. ambiguus, fr. ambigu]. (Sursa: DN )

AMBÍGUU, -UĂ adj. cu mai multe înțelesuri; echivoc, confuz, neclar. (< lat. ambiguus, fr. ambigu) (Sursa: MDN )

AMBÍGUU, -UĂ, ambigui, -ue, adj. (Despre cuvinte, enunțări etc.) Care are mai multe înțelesuri; echivoc. – Fr. ambigu (lat. lit. ambiguus). (Sursa: DLRM )

AMBÍGUU adj. v. neclar. (Sursa: Sinonime )

ambíguu adj. m. (sil. -gu-u), pl. ambígui; f. sg. ambíguă (sil. -gu-ă), pl. ambígue (sil. -gu-e) (Sursa: Ortografic )

ambíguŭ, -ă adj. (lat. ambiguus). Cu doŭă înțelesurĭ, echivoc: răspuns ambiguŭ. Adv. În mod ambiguŭ. (Sursa: Scriban )

AMBÍGUU ~ă (~i, ~e) livr. (despre cuvinte, enunțuri etc.) Care are mai multe înțelesuri; neclar; echivoc. [Sil. -gu-u] /<lat. ambiguus (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
ambiguu   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambiguu ambiguul ambiguă ambigua
plural ambigui ambiguii ambigue ambiguele
genitiv-dativ singular ambiguu ambiguului ambigue ambiguei
plural ambigui ambiguilor ambigue ambiguelor
vocativ singular
plural