AMBREIÁJ, ambreiaje, s. n. Dispozitiv prin care se leagă solidar, pe un timp anumit, două mecanisme, permițând cuplarea sau decuplarea în timpul funcționării. [Pr.: -bre-iaj] – Din fr. embrayage. (Sursa: DEX '98 )

AMBREIÁJ s.n. Organ de mașină care permite ambreierea. [< fr. embrayage]. (Sursa: DN )

AMBREIÁJ s. n. organ de mașină care asigură o legătură temporară între doi arbori coaxiali, permițând și decuplarea în funcționare. (< fr. embrayage) (Sursa: MDN )

AMBREIÁJ, ambreiaje, s. n. Dispozitiv prin care se leagă solidar, pe un timp anumit, două mecanisme. – Fr. embrayage. (Sursa: DLRM )

ambreiáj s. n. (sil. -bre-iaj), pl. ambreiáje (Sursa: Ortografic )

AMBREIÁJ ~e n. Organ de mașină care asigură cuplarea sau decuplarea unui mecanism în timpul funcționării. [Sil. -bre-iaj] /<fr. embrayage (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
ambreiaj   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambreiaj ambreiajul
plural ambreiaje ambreiajele
genitiv-dativ singular ambreiaj ambreiajului
plural ambreiaje ambreiajelor
vocativ singular
plural