AMBUTEIÁJ, ambuteiaje, s. n. 1. (Franțuzism) Îmbuteliere. 2. Blocare într-un port sau într-un bazin a unor nave din cauza îngrămădirii lor într-un spațiu mic, a aglomerării, a dificultăților de manevrare provocate de aglomerare etc. ♦ Blocare a circulației rutiere, din cauza îngrămădirii (în dezordine a) unor vehicule. [Pr.: -te-iaj] – Din fr. embouteillage. (Sursa: DEX '98 )

AMBUTEIÁJ s.n. 1. Îmbuteliere. 2. Blocare (a unor nave, a circulației etc.). [Pron. -te-iaj. / < fr. embouteillage]. (Sursa: DN )

AMBUTEIÁJ s. n. 1. îmbuteliere. 2. blocare (a unor nave, a circulației rutiere etc.). (< fr. embuteillage) (Sursa: MDN )

ambuteiáj s. n. (sil. -te-iaj), pl. ambuteiáje (Sursa: Ortografic )

AMBUTEIÁJ ~e n. Blocare a circulației rutiere. /<fr. embouteillage (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
ambuteiaj   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambuteiaj ambuteiajul
plural ambuteiaje ambuteiajele
genitiv-dativ singular ambuteiaj ambuteiajului
plural ambuteiaje ambuteiajelor
vocativ singular
plural