AMÉNDĂ, amenzi, s. f. Pedeapsă în bani. – Din fr. amende. (Sursa: DEX '98 )

AMÉNDĂ ~zi f. Sancțiune constând în obligația de a plăti o sumă de bani. A scuti de ~. [G.-D. amenzii] /<fr. amende (Sursa: NODEX )

AMÉNDĂ s.f. 1. Pedeapsă în bani. 2. Amendă onorabilă = recunoaștere în public a unei greșeli proprii. [Pl. -nzi. / < fr. amende]. (Sursa: DN )

AMÉNDĂ s. f. 1. sancțiune constând din plata unei sume de bani. 2. ~ onorabilă = recunoaștere în public a unei fapte. (< fr. amende) (Sursa: MDN )

AMÉNDĂ, amenzi, s. f. 1. Pedeapsă în bani. 2. (Rar, în expr.) Amendă onorabilă = recunoaștere publică a propriei greșeli. – După fr. amende. (Sursa: DLRM )

AMÉNDĂ s. penalitate, penalizare, (rar) penalizație, (înv. și pop.) gloabă, (înv. și reg.) ștraf, (prin Transilv.) birșag, dârdală, (înv.) globire, hatalm, (turcism înv.) geremea. (I-a aplicat o ~ zdravănă.) (Sursa: Sinonime )

améndă (aménzi), s. f. – Pedeapsă în bani. Fr. amende. – Der. (din fr.) amenda, vb.; amendabil, adj.; amendament, s. n. (Sursa: DER )

améndă s. f., g.-d. art. aménzii; pl. aménzi (Sursa: Ortografic )

améndă f., pl. e și zĭ (fr. amende). Pedeapsă în banĭ. Amendă onorabilă, o pedeapsă infamantă care consista (în Francia) în mărturisirea publică a unuĭ delict orĭ a uneĭ crime. (Această pedeapsă a fost desființată de Constituantă la 1791). Azĭ. A face amendă onorabilă, a mărturisi în public o greșeală care merită ĭertare. V. gloabă. (Sursa: Scriban )