AMNISTÍE, amnistii, s. f. Act al puterii de stat prin care se înlătură răspunderea penală pentru o infracțiune săvârșită. – Din fr. amnistie. (Sursa: DEX '98 )

AMNISTÍE s.f. Măsură legislativă care desființează caracterul delictuos al unei infracțiuni, anulând incriminarea și pedeapsa. [Gen. -iei. / < fr. amnistie, cf. it. amnistia < lat., gr. amnestia – uitare]. (Sursa: DN )

AMNISTÍE s. f. act al puterii de stat prin care se înlătură răspunderea penală a unei infracțiuni. (< fr. amnistie, gr. amnestia, uitare) (Sursa: MDN )

AMNISTÍE, amnistii, s. f. Scoaterea de sub sancțiunile legii a unui fapt penal sau civil, printr-un act al puterii de stat. – Fr. amnistie (< gr.). (Sursa: DLRM )

amnistíe s. f., art. amnistía, g.-d. art. amnistíei; pl. amnistíi, art. amnistíile (Sursa: Ortografic )

AMNISTIÁ, amnistiez, vb. I. Tranz. A acorda amnistie unui infractor; a scoate un delict de sub sancțiunile legii. [Pr.: -ti-a] – Din fr. amnistier. (Sursa: DEX '98 )

A AMNISTIÁ ~éz tranz. 1) (deținuți) A elibera printr-o amnistie. 2) fig. (persoane) A scuti de o pedeapsă; a ierta; a scuza. /<fr. amnistier (Sursa: NODEX )

AMNISTÍE ~i f. Act al puterii de stat care anulează răspunderea penală pentru o infracțiune. ~ generală. [G.-D. amnistiei] /<fr. amnistie, germ. Amnestie (Sursa: NODEX )

AMNISTIÁ vb. I. tr. A acorda printr-o lege o amnistie. ♦ (Fig.) A ierta, a trece cu vederea. [Pron. -ti-a, p.i. 4 -iem, ger. -iind. / < fr. amnistier]. (Sursa: DN )

AMNISTIÁ vb. tr. a acorda o amnistie. (< fr. amnistier) (Sursa: MDN )

AMNISTIÁ, amnistiez, vb. I. Tranz. A acorda amnistie unui infractor. [Pr.: -ti-a] – Fr. amnistier. (Sursa: DLRM )

amnistiá vb. (sil. -ti-a), ind. prez. 1 sg. amnistiéz, 3 sg. și pl. amnistiáză, 1 pl. amnistiém (sil. -ti-em); conj. prez. 3 sg. și pl. amnistiéze; ger. amnistiínd (sil. -ti-ind) (Sursa: Ortografic )

amnestíe și amnistíe f. (vgr. amnestia; fr. amnistie, după ngr.). Ĭertare acordată în comun de șefu statuluĭ: a acorda amnistie unor dezertorĭ. V. grațiez. (Sursa: Scriban )

amnestiéz și amnistiéz, v. tr. (d. amnestie și amnistie; fr. amnistier). Acord amnistie: a amnistia niște dezertorĭ. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
amnistia   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) amnistia amnistiere amnistiat amnistiind singular plural
amnistia amnistiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) amnistiez (să) amnistiez amnistiam amnistiai amnistiasem
a II-a (tu) amnistiezi (să) amnistiezi amnistiai amnistiași amnistiaseși
a III-a (el, ea) amnistia (să) amnistieze amnistia amnistie amnistiase
plural I (noi) amnistiem (să) amnistiem amnistiam amnistiarăm amnistiaserăm, amnistiasem*
a II-a (voi) amnistiați (să) amnistiați amnistiați amnistiarăți amnistiaserăți, amnistiaseți*
a III-a (ei, ele) amnistia (să) amnistieze amnistiau amnistia amnistiaseră
* Formă nerecomandată

amnistie   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amnistie amnistia
plural amnistii amnistiile
genitiv-dativ singular amnistii amnistiei
plural amnistii amnistiilor
vocativ singular amnistie, amnistio
plural amnistiilor