AMPLASÁ, amplasez, vb. I. Tranz. A așeza, a fixa o mașină, o instalație etc. pe un anumit loc. – Din amplasament (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )
A AMPLASÁ ~éz tranz. (instalații, mașini, construcții etc.) A așeza într-un anumit loc. [Sil. am-pla-] /Din amplasament (Sursa: NODEX )
AMPLASÁ vb. I. tr. A așeza, a fixa într-un anumit loc (o instalație, o mașină, o piesă de artilerie etc.). [< amplasament]. (Sursa: DN )
AMPLASÁ vb. tr. a așeza o construcție, o instalație etc. într-un anumit loc. (< amplasament) (Sursa: MDN )
AMPLASÁ, amplasez, vb. I. Tranz. A așeza, a fixa o mașină, o instalație etc. pe un anumit loc. – Fr. emplacer. (Sursa: DLRM )
AMPLASÁ vb. a (se) așeza, a (se) fixa, a (se) plasa, a (se) situa, a (se) stabili. (A ~ uzina în apropiere de ...) (Sursa: Sinonime )
amplasá vb., ind. prez. 1 sg. amplaséz, 3 sg. și pl. amplaseáză (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
amplasa   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) amplasa amplasare amplasat amplasând singular plural
amplasează amplasați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) amplasez (să) amplasez amplasam amplasai amplasasem
a II-a (tu) amplasezi (să) amplasezi amplasai amplasași amplasaseși
a III-a (el, ea) amplasează (să) amplaseze amplasa amplasă amplasase
plural I (noi) amplasăm (să) amplasăm amplasam amplasarăm amplasaserăm, amplasasem*
a II-a (voi) amplasați (să) amplasați amplasați amplasarăți amplasaserăți, amplasaseți*
a III-a (ei, ele) amplasează (să) amplaseze amplasau amplasară amplasaseră
* Formă nerecomandată

amplasat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amplasat amplasatul amplasată amplasata
plural amplasați amplasații amplasate amplasatele
genitiv-dativ singular amplasat amplasatului amplasate amplasatei
plural amplasați amplasaților amplasate amplasatelor
vocativ singular — —
plural — —