AMÚRG, amurguri, s. n. Semiîntuneric care se lasă după apusul soarelui și ține până la venirea nopții; înserare, crepuscul, amurgit. ◊ Loc. adv. În amurg = când se lasă seara. ♦ Fig. Bătrânețe, sfârșitul vieții. – A + murg „amurg”. (Sursa: DEX '98 )

AMÚRG ~uri n. 1) Perioadă de timp dintre apusul Soarelui și lăsarea nopții; crepuscul; înserare. ◊ În ~ când înserează. 2) fig. Sfârșitul vieții; bătrânețe. În ~ul vieții. /a + murg (Sursa: NODEX )

AMÚRG, amurguri, s. n. Semiîntuneric care se lasă după apusul soarelui și ține până la venirea nopții; înserare, crepuscul. ◊ Loc. adv. În amurg = pe înserate. ♦ Fig. Bătrânețe, sfârșitul vieții. – Din a3 + murg „amurg”. (Sursa: DLRM )

AMÚRG s. v. înserare. (Sursa: Sinonime )

Amurg ≠ răsărit, zori (Sursa: Antonime )

amúrg s. n., pl. amúrguri (Sursa: Ortografic )

amúrg și (rar) murg n., pl. urĭ (sl. morkŭ, vsl. mrakŭ, întuneric; bg. súmrak, amurg, rus. mórok și moróka, negură deasă, dial. súmorok, amurg. V. promoroacă). Timpu de la apusu soareluĭ. La amurg, în amurg, spre seară, pe înserate. Din capu murguluĭ (N. Pl. Ceaur, 19), cum (îndată ce) începe amurgu. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
amurg   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amurg amurgul
plural amurguri amurgurile
genitiv-dativ singular amurg amurgului
plural amurguri amurgurilor
vocativ singular
plural