ANAGRAMÁ, anagramez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă; a anagramatiza. – Din anagramă. (Sursa: DEX '98 )
ANAGRAMÁ vb. I. tr. A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă; a anagramatiza. / după fr. anagrammatiser]. (Sursa: DN )
ANAGRAMÁ vb. tr. a (tran)scrie sub formă de anagramă. (< fr. anagrammer) (Sursa: MDN )
anagramá vb. (sil. -gra-), ind, prez. 1 sg. anagraméz, 3 sg. și pl. anagrameáză (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
anagrama   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) anagrama anagramare anagramat anagramând singular plural
anagramează anagramați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) anagramez (să) anagramez anagramam anagramai anagramasem
a II-a (tu) anagramezi (să) anagramezi anagramai anagramași anagramaseși
a III-a (el, ea) anagramează (să) anagrameze anagrama anagramă anagramase
plural I (noi) anagramăm (să) anagramăm anagramam anagramarăm anagramaserăm, anagramasem*
a II-a (voi) anagramați (să) anagramați anagramați anagramarăți anagramaserăți, anagramaseți*
a III-a (ei, ele) anagramează (să) anagrameze anagramau anagramară anagramaseră
* Formă nerecomandată

anagramat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anagramat anagramatul anagramată anagramata
plural anagramați anagramații anagramate anagramatele
genitiv-dativ singular anagramat anagramatului anagramate anagramatei
plural anagramați anagramaților anagramate anagramatelor
vocativ singular — —
plural — —