ANALÓGIC, -Ă, analogici, -ce, adj. Întemeiat pe analogie, produs prin analogie. ◊ Modificare analogică = schimbare a unui element din limbă sub influența unui alt element asemănător. 2. (Electron.; despre semnale) A cărui valoare poate fi reprezentată printr-o funcție continuă în timp, putând lua o infinitate de valori cuprinse în domeniul său de variație. 3. (Electron.; despre aparate, dispozitive, instrumente și sisteme) Care generează, măsoară, prelucrează și stochează semnale analogice (1). – Din fr. analogique, lat. analogicus. (Sursa: DEX '98 )

ANALÓGIC, -Ă adj. Bazat pe analogie, produs prin analogie. ◊ Modificare analogică = schimbare a unui element din limbă sub influența unui alt element asemănător. [Cf. fr. analogique, lat. analogicus]. (Sursa: DN )

ANALÓGIC, -Ă adj. 1. bazat pe analogie, prin analogie. 2. (despre semnale electronice) a cărui valoare poate fi reprezentată printr-o funcție continuă de timp. 3. (despre aparate, dispozitive, instrumente, sisteme) care măsoară, prelucrează și stochează semnale analogice (2). (< fr. analogique, lat. analogicus) (Sursa: MDN )

ANALÓGIC, -Ă, analogici, -e, adj. Întemeiat pe analogie. – Fr. analogique (lat. lit. analogicus). (Sursa: DLRM )

analógic adj. → logic (Sursa: Ortografic )

analógic, -ă adj. (vgr. analogikós, proporțional. V. logic). Bazat pe analogie: raționament analogic. Adv. Pin [!] analogie. (Sursa: Scriban )

ANALÓGIC ~că (~ci, ~ce) Care are la bază o analogie. /<lat. analogicus, fr. analogique (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
analogic   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular analogic analogicul analogică analogica
plural analogici analogicii analogice analogicele
genitiv-dativ singular analogic analogicului analogice analogicei
plural analogici analogicilor analogice analogicelor
vocativ singular
plural