ANARHÍSM s. n. 1. Stare de anarhie. 2. Curent politic și social care neagă în genere orice putere de stat. ♦ Atitudine a anarhistului. – Din fr. anarchisme, rus. anarhizm, germ. Anarchismus. (Sursa: DEX '98 )

ANARHÍSM n. Doctrină care preconizează suprimarea statului. /<fr. anarchisme (Sursa: NODEX )

ANARHÍSM s.n. 1. Curent și concepție politică care neagă în genere orice putere de stat, orice organizare politică a societății. ♦ Atitudine de anarhist. 2. Stare de anarhie. [Cf. germ. Anarchismus, fr. anarchisme, rus. anarhizm]. (Sursa: DN )

ANARHÍSM s. n. 1. concepție, mișcare social-politică extremistă care neagă necesitatea statului și formele lui de organizare, a ordinii și disciplinei sociale în general. 2. stare de anarhie. (< fr. anarchisme, rus. anarhizm, germ. Anarchismus) (Sursa: MDN )

ANARHÍSM s. n. Concepție politică mic-burgheză care, preconizând desființarea oricărei puteri de constrângere a societății asupra omului, se ridică de fapt împotriva revoluției socialiste și a dictaturii proletariatului. ♦ Atitudine a anarhistului. – După fr. anarchisme. (Sursa: DLRM )

anarhísm s. n. (Sursa: Ortografic )

anarhízm n., pl. e. Individualizm extrem pin [!] înlăturarea orĭ-căreĭ autoritățĭ a statuluĭ, și decĭ o dezordine generală în locu ordiniĭ actuale. V. socializm. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
anarhism   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anarhism anarhismul
plural
genitiv-dativ singular anarhism anarhismului
plural
vocativ singular
plural