ANCOLÁ, ancolez, vb. I. Tranz. (Rar) A încleia. – Din fr. encoller. (Sursa: DEX '98 )
ANCOLÁ vb. I tr. (franțuzism) A încleia, a impregna cu clei, cu lac. [< fr. encoller]. (Sursa: DN )
ANCOLÁ vb. tr. a încleia. (< fr. encoller) (Sursa: MDN )
ANCOLÁ vb. v. încleia. (Sursa: Sinonime )
ancolá vb., ind. prez. 3 ancoleáză (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
ancola   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ancola ancolare ancolat ancolând singular plural
ancolează ancolați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ancolez (să) ancolez ancolam ancolai ancolasem
a II-a (tu) ancolezi (să) ancolezi ancolai ancolași ancolaseși
a III-a (el, ea) ancolează (să) ancoleze ancola ancolă ancolase
plural I (noi) ancolăm (să) ancolăm ancolam ancolarăm ancolaserăm, ancolasem*
a II-a (voi) ancolați (să) ancolați ancolați ancolarăți ancolaserăți, ancolaseți*
a III-a (ei, ele) ancolează (să) ancoleze ancolau ancolară ancolaseră
* Formă nerecomandată