ánglo-saxón s. m., adj. → saxon (Sursa: Ortografic )

ANGLO-SAXÓN, -Ă, anglo-saxoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populații germanice care au ocupat Insulele Britanice în sec. V-VI; (și la sg.) persoană care face parte din una dintre aceste populații. 2. Adj. Care aparține anglo-saxonilor (1). ♦ Limbă anglo-saxonă = limbă germanică vorbită de anglo-saxoni în secolele VIII-XII; engleza veche. – Din fr. anglo-saxon. (Sursa: DEX '98 )

ANGLO-SAXÓN, -Ă I. s. m. f. pl. populații germanice care s-au deplasat de pe continent în Insulele Britanice în sec. V-VI. II. adj. care aparține anglo-saxonilor. ♦ limbă ~ă = limbă germanică vorbită de anglo-saxoni; engleza veche. (< fr. anglo-saxon) (Sursa: MDN )

Declinări/Conjugări
anglo-saxon   substantiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anglo-saxon anglo-saxonul anglo-saxo anglo-saxona
plural anglo-saxoni anglo-saxonii anglo-saxone anglo-saxonele
genitiv-dativ singular anglo-saxon anglo-saxonului anglo-saxone anglo-saxonei
plural anglo-saxoni anglo-saxonilor anglo-saxone anglo-saxonelor
vocativ singular anglo-saxonule anglo-saxono
plural anglo-saxonilor anglo-saxonelor