ANIMÁ, aním, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv, a da sau a căpăta (mai multă viață; a (se) însufleți. [Prez. ind. și: animez] – Din fr. animer, lat. animare. (Sursa: DEX '98 )

A ANIMÁ aním tranz. A face să se anime; a însufleți; a electriza; a entuziasma; a înflăcăra. /<fr. animer, lat. animare (Sursa: NODEX )

A SE ANIMÁ mă aním intranz. A căpăta tot mai mult suflet; a se umple de elan; a se însufleți; a se electriza; a se entuziasma; a se înflăcăra. /<fr. animer, lat. animare (Sursa: NODEX )

ANIMÁ vb. I. tr., refl. A da viață, a (se) însufleți, a stimula. [< fr. animer, lat. animare < anima – suflet]. (Sursa: DN )

ANIMÁ vb. tr., refl. a da viață, a (se) însufleți, a (se) înviora. (< fr. animer, lat. animare) (Sursa: MDN )

ANIMÁ, aním, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv; a (se) însufleți. [Prez. ind. și: animez] – Fr. animer (lat. lit. animare). (Sursa: DLRM )

ANIMÁ vb. v. însufleți. (Sursa: Sinonime )

animá (animéz, animát), vb. – A însufleți, a încuraja. Fr. animer. – Der. (din fr.) animați(u)ne, s. f.; animator, adj.; animozitate, s. f.; desanima, vb. (a descuraja); inanimat (var. neanimat), adj.; reanima, vb. (Sursa: DER )

animá vb., ind. prez. 1 sg. aním, 3 sg. și pl. anímă (Sursa: Ortografic )

animéz v. tr. (lat. ánima, -áre; fr. animer). Daŭ viață. Fig. Încurajez, însuflețesc: a anima soldațiĭ la luptă. Daŭ vigoare: a anima stilu, ședința. (Sursa: Scriban )