ANORMÁL, -Ă, anormali, -e, adj. Care se abate de la normal; contrar regulilor, normelor obișnuite. ♦ (Despre ființe) Cu infirmități fizice sau psihice. – Din fr. anormal, lat. anormalis. (Sursa: DEX '98 )

ANORMÁL, -Ă adj. Contrar regulilor, normelor obișnuite. ♦ (Despre oameni) Care prezintă infirmități fizice sau psihice. [< fr. anormal, cf. lat.med. anormalis]. (Sursa: DN )

ANORMÁL, -Ă adj. contrar regulilor, normelor. ◊ (despre oameni) care prezintă infirmități fizice sau psihice. (< fr. anormal) (Sursa: MDN )

ANORMÁL, -Ă, anormali, -e, adj. Care se abate de la normele obișnuite; (despre ființe) cu infirmități fizice sau psihice. – Fr. anormal (lat. lit. anormalis). (Sursa: DLRM )

ANORMÁL adj. 1. nefiresc, nenormal, neobișnuit. (O situație ~.) 2. v. patologic. (Sursa: Sinonime )

Anormal ≠ normal (Sursa: Antonime )

anormál adj. → normal (Sursa: Ortografic )

anormál, -ă adj. (mlat. anormalis, d. vgr. a-, fără, și lat. normalis, normal, regular). Contra normeĭ: dezvoltare, formațiune anormală. Adv. Dezvoltat anormal. (Sursa: Scriban )

ANORMÁL ~ă (~i, ~e) Care se abate de la normal. Dezvoltare ~ă. /<lat. anormalis, fr. anormal (Sursa: NODEX )