antamá vb. tr. A începe, a deschide (o discuție, un proces etc.). (< fr. entamer) (Sursa: MDN )
antamá vb., ind. prez. 3 sg. antameáză (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
antama   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) antama antamare antamat antamând singular plural
antamează antamați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) antamez (să) antamez antamam antamai antamasem
a II-a (tu) antamezi (să) antamezi antamai antamași antamaseși
a III-a (el, ea) antamează (să) antameze antama antamă antamase
plural I (noi) antamăm (să) antamăm antamam antamarăm antamaserăm, antamasem*
a II-a (voi) antamați (să) antamați antamați antamarăți antamaserăți, antamaseți*
a III-a (ei, ele) antamează (să) antameze antamau antamară antamaseră
* Formă nerecomandată