ANTEVORBITÓR, -OÁRE, antevorbitori, -oare, s. m. și f. Persoană care a vorbit, într-o adunare publică, înaintea altor persoane. – Ante- + vorbitor (după germ. Vorredner). (Sursa: DEX '98 )

ANTEVORBITÓR, -OÁRE s.m. și f. Persoană care vorbește într-o adunare publică, considerată în raport cu cei care iau cuvântul ulterior. [< ante- + vorbitor, după germ. Vorredner]. (Sursa: DN )

ANTEVORBITÓR, -OÁRE s. m. f. vorbitor care precedă într-o adunare alt vorbitor. (după germ. Vorredner) (Sursa: MDN )

ANTEVORBITÓR, -OÁRE, antevorbitori, -oare, s. m. și f. Persoană care vorbește într-o adunare publică, considerată în raport cu cei care iau cuvântul ulterior. – Din ante- + vorbitor (după germ. Vorredner). (Sursa: DLRM )

ANTEVORBITÓR s. preopinent. (Sursa: Sinonime )

antevorbitór s. m., pl. antevorbitóri (Sursa: Ortografic )

ANTEVORBITÓR ~i m. Persoană care a vorbit la o adunare înaintea altor persoane. /ante- + vorbitor (Sursa: NODEX )

antevorbitoáre s. f., g.-d. art. antevorbitoárei; pl. antevorbitoáre (Sursa: Ortografic )