ANTICIPÁ, anticipez, vb. I. Intranz. și tranz. A face sau a spune ceva înainte de o anumită dată (fixată) sau înaintea timpului cuvenit. – Din fr. anticiper, lat. anticipare. (Sursa: DEX '98 )
ANTICIPÁ vb. I. intr., tr. A face ceva dinainte; a o lua înainte, a depăși. [< fr. anticiper, cf. lat. anticipare]. (Sursa: DN )
ANTICIPÁ vb. intr., tr. a ghici dinainte, a prevedea; a devansa. (< fr. anticiper, lat. anticipare) (Sursa: MDN )
ANTICIPÁ, anticipez, vb. I. Intranz. și tranz. A o lua înainte, a săvârși o acțiune înaintea alteia sau înaintea timpului cuvenit. – Fr. anticiper (lat. lit. anticipare). (Sursa: DLRM )
ANTICIPÁ vb. 1. v. prevesti. 2. v. presimți. (Sursa: Sinonime )
anticipá vb., ind. prez. 1 sg. anticipéz / antícip, 3 sg. și pl. anticipeáză / antícipă (Sursa: Ortografic )
A ANTICIPÁ antícip 1. tranz. A realiza înainte de termenul prevăzut; a devansa. 2. intranz. A efectua sau a spune un lucru înainte de timp. [Și anticipez] /<fr. anticiper, lat. anticipare (Sursa: NODEX )
antícip și -éz, a -á v. tr. (lat. anticipa, -cipáre, d. ante, înainte, și capere, a lua). Apuc în ainte [!], preîntîmpin: a anticipa plata (a plăti din ainte [!]). Uzurp: a anticipa veniturile cuĭva. (Sursa: Scriban )
Declinări/Conjugări
anticipa (1 anticip)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) anticipa anticipare anticipat anticipând singular plural
anticipă anticipați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) anticip (să) anticip anticipam anticipai anticipasem
a II-a (tu) anticipi (să) anticipi anticipai anticipași anticipaseși
a III-a (el, ea) anticipă (să) anticipe anticipa anticipă anticipase
plural I (noi) anticipăm (să) anticipăm anticipam anticiparăm anticipaserăm, anticipasem*
a II-a (voi) anticipați (să) anticipați anticipați anticiparăți anticipaserăți, anticipaseți*
a III-a (ei, ele) anticipă (să) anticipe anticipau anticipară anticipaseră
* Formă nerecomandată

anticipa (1 anticipez)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) anticipa anticipare anticipat anticipând singular plural
anticipează anticipați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) anticipez (să) anticipez anticipam anticipai anticipasem
a II-a (tu) anticipezi (să) anticipezi anticipai anticipași anticipaseși
a III-a (el, ea) anticipează (să) anticipeze anticipa anticipă anticipase
plural I (noi) anticipăm (să) anticipăm anticipam anticiparăm anticipaserăm, anticipasem*
a II-a (voi) anticipați (să) anticipați anticipați anticiparăți anticipaserăți, anticipaseți*
a III-a (ei, ele) anticipează (să) anticipeze anticipau anticipară anticipaseră
* Formă nerecomandată