ANTIGÉN s. n. Substanță de natură proteică, determinând, la introducerea în organism, apariția unui anticorp. – Din fr. antigène. (Sursa: DEX '98 )

ANTIGÉN, antigeni, s. m. Substanță de natură proteică, determinând, la introducerea în organism, apariția unui anticorp. – Din fr. antigène. (Sursa: DEX '96 )

ANTIGÉN n. Substanță care, introdusă în organism, determină apariția anticorpilor. /<fr. antigene (Sursa: NODEX )

ANTIGÉN s.m. Substanță care, introdusă în organism, poate produce anticorpi. [< fr. antigène, cf. gr. anti – contra, gennan – a naște]. (Sursa: DN )

ANTIGÉN s. n. substanță proteică care, introdusă în organism, stimulează formarea de anticorpi. (< fr. antigène) (Sursa: MDN )

antigén s. m., pl. antigéni (Sursa: DOOM 2 )

antigén s. n., pl. antigéne (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
antigen (pl. -i)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular antigen antigenul
plural antigeni antigenii
genitiv-dativ singular antigen antigenului
plural antigeni antigenilor
vocativ singular
plural

antigen (pl. -e)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular antigen antigenul
plural antigene antigenele
genitiv-dativ singular antigen antigenului
plural antigene antigenelor
vocativ singular
plural