ANTONÍMIC, -Ă, antonimici, -ce, adj. care se află în raport de antonimie, referitor la antonimie. – Din fr. antonymique. (Sursa: DEX '98 )

ANTONÍMIC, -Ă adj. Referitor la antonime. [Cf. germ. antonymisch]. (Sursa: DN )

ANTONÍMIC, -Ă adj. referitor la antonime; în raport de antonimie. (< fr. antonymique) (Sursa: MDN )

antonímic adj. m., pl. antonímici; f. sg. antonímică, pl. antonímice (Sursa: Ortografic )

ANTONÍMIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de antonime; propriu antonimelor. /<germ. antonymisch (Sursa: NODEX )