APLANÁ, aplanez, vb. I. Tranz. A face să dispară o neînțelegere, un conflict etc. – Din fr. aplanir. (Sursa: DEX '98 )

APLANÁ vb. I. tr. A înlătura, a liniști, a potoli (o neînțelegere, un conflict etc.). ♦ A netezi, a nivela (un teren, fundamentul unui drum). [< fr. aplanir]. (Sursa: DN )

APLANÁ vb. tr. 1. a înlătura, a potoli (un conflict) 2. a netezi, a nivela (un teren, fundamentul unui drum). (după fr. aplanir) (Sursa: MDN )

APLANÁ, aplanez, vb. I. Tranz. A înlătura, a potoli, a liniști o neînțelegere, un conflict etc. – După fr. aplanir. (Sursa: DLRM )

APLANÁ vb. a înlătura, (rar) a pacifica, (fig.) a dezamorsa. (~ un conflict.) (Sursa: Sinonime )

aplaná vb. (sil. -pla-), ind. prez. 1 sg. aplanéz, 3 sg. și pl. aplaneáză (Sursa: Ortografic )

A APLANÁ ~éz tranz. 1) (conflicte, ciocniri, neînțelegeri etc.) A face să dispară. 2) (terenuri, drumuri etc.) A face să devină neted; a netezi; a nivela; a îndrepta; a egala. [Sil. a-pla-] /<fr. aplanir (Sursa: NODEX )

aplanéz v. tr. (fr. aplanir, it. appianare). Fac plan, netezesc, nivelez. Fig. Liniștesc, potolesc: a aplana un conflict. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
aplana   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aplana aplanare aplanat aplanând singular plural
aplanea aplanați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) aplanez (să) aplanez aplanam aplanai aplanasem
a II-a (tu) aplanezi (să) aplanezi aplanai aplanași aplanaseși
a III-a (el, ea) aplanea (să) aplaneze aplana aplană aplanase
plural I (noi) aplanăm (să) aplanăm aplanam aplanarăm aplanaserăm, aplanasem*
a II-a (voi) aplanați (să) aplanați aplanați aplanarăți aplanaserăți, aplanaseți*
a III-a (ei, ele) aplanea (să) aplaneze aplanau aplana aplanaseră
* Formă nerecomandată