APÓSTOL, (I) apostoli, s. m. I. 1. (În religia creștină) Nume dat fiecăruia dintre cei doisprezece discipoli ai lui Hristos care au răspândit învățătura lui. ♦ Misionar creștin la începutul erei creștine. 2. Fig. Adept și propagator înflăcărat al unei idei, al unei doctrine etc. II. (La sg. art.) Carte de ritual cuprinzând faptele apostolilor (I 1) și scrisorile lor adresate diferitelor persoane și comunități creștine. – Slav (v. sl. apostolŭ < gr.). (Sursa: DLRM )

APÓSTOL s. (BIS.) 1. ucenic. (~ al lui Isus.) 2. praxiu, (înv.) praxapostol. (~ul este o carte de cult.) (Sursa: Sinonime )

Apóstol (text biblic) s. pr. n. (Sursa: Ortografic )

apóstol (carte cu textul apostolului) s. n., pl. apóstole (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
apostol (text)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apostol apostolul
plural apostole apostolele
genitiv-dativ singular apostol apostolului
plural apostole apostolelor
vocativ singular
plural