APREHENSIÚNE, aprehensiuni, s. f. (Livr.) Teamă vagă, frică nedeslușită (cauzată de eventualitatea apariției unui pericol). [Pr.: -si-u-] – Din fr. appréhension, lat. apprehensio, -onis. (Sursa: DEX '98 )

APREHENSIÚNE s.f. (rar) Teamă vagă, nelămurită. [Var. aprehensie s.f. / cf. fr. appréhension, lat. apprehensio]. (Sursa: DN )

APREHENSIÚNE s. f. teamă vagă, nedeslușită, cauzată de presupunerea posibilității unui pericol. (< fr. appréhension, lat. apprehensio) (Sursa: MDN )

APREHENSIÚNE, aprehensiuni, s. f. (Franțuzism) Teamă vagă, frică nedeslușită (cauzată de presupunerea posibilității unui pericol). – Fr. appréhension (lat. lit. apprehensio, -onis). (Sursa: DLRM )

APREHENSIÚNE s. v. frică, teamă, temere. (Sursa: Sinonime )

aprehensiúne s. f. (sil. -pre-, -si-u-), g.-d. art. aprehensiúnii; pl. aprehensiúni (Sursa: Ortografic )

aprehensiúne f. (lat. apprehénsio, -ónis). Rar. Frică, teamă. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
aprehensiune   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aprehensiune aprehensiunea
plural aprehensiuni aprehensiunile
genitiv-dativ singular aprehensiuni aprehensiunii
plural aprehensiuni aprehensiunilor
vocativ singular aprehensiune, aprehensiuneo
plural aprehensiunilor