ARBALETRIÉR, (1) arbaletrieri, s. m., (2) arbaletriere, s. n. 1. S. m. Ostaș care lupta cu arbaleta. 2. S. n. Parte a acoperișului care susține învelitoarea propriu-zisă. [Pr.: -tri-er] – Din fr. arbalétrier. (Sursa: DEX '98 )

ARBALETRIÉR s.m. 1. Soldat înarmat cu o arbaletă. 2. Grindă care servește la susținerea penelor pe care se fixează căpriorii unui acoperiș. [Pron. -tri-er. / < fr. arbalétrier]. (Sursa: DN )

ARBALETRIÉR I. s. m. soldat înarmat cu o arbaletă. II. s. n. grindă care servește la susținerea penelor pe care se fixează căpriorii unui acoperiș. (< fr. arbalétrier) (Sursa: MDN )

arbaletriér (persoană) s. m. (sil. -tri-er), pl. arbaletriéri (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
arbaletrier (persoană; -i)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arbaletrier arbaletrierul
plural arbaletrieri arbaletrierii
genitiv-dativ singular arbaletrier arbaletrierului
plural arbaletrieri arbaletrierilor
vocativ singular
plural