ARBORESCÉNT, -Ă, arborescenți, -te, adj. Care are înfățișarea unui arbore (1); care este ramificat asemenea crengilor unui arbore. – Din fr. arborescent, lat. arborescens, -ntis. (Sursa: DEX '98 )

ARBORESCÉNT, -Ă adj. Asemănător (ca aspect, însușiri) cu un arbore. [Pron. -scent. / cf. it. arborescente, fr. arborescent, lat. arborescens]. (Sursa: DN )

ARBORESCÉNT, -Ă adj. cu aspect și consistență de arbore. ◊ (tehn.) ramificat. (< fr. arborescent, lat. arborescens) (Sursa: MDN )

ARBORESCÉNT, -Ă, arborescenți, -te, adj. Care are înfățișarea unui arbore. – Fr. arborescent (lat. lit. arborescens, -ntis). (Sursa: DLRM )

ARBORESCÉNT adj. v. ramificat. (Sursa: Sinonime )

arborescént adj. m., pl. arborescénți; f. sg. arborescéntă, pl. arborescénte (Sursa: Ortografic )

arborescént, -ă adj. (lat. arboréscens, -éntis). Care seamănă a arbore (vorbind de plante maĭ micĭ): ferigă arborescentă. În formă de arbore: figurile arborescente de pe geamurile asudate și înghețate. (Sursa: Scriban )

ARBORESCÉNT ~tă (~ți, ~te) (despre plante) Care seamănă cu un arbore (ca aspect, însușire etc.). /<fr. arborescent, lat. arborescens (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
arborescent   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arborescent arborescentul arborescentă arborescenta
plural arborescenți arborescenții arborescente arborescentele
genitiv-dativ singular arborescent arborescentului arborescente arborescentei
plural arborescenți arborescenților arborescente arborescentelor
vocativ singular
plural