|
arcá vb. tr., refl. A (se) arcui. (< fr. arquer) (Sursa: MDN )
arcá vb., ind. prez. 3 sg. archeáză (Sursa: Ortografic )
arcá f. (turc. arka, dos, spate, sprijin, protecțiune, protector). L. V. Protector: dedese [!] știre și la arcalele sale (Cost. I,306). (Sursa: Scriban )
| arca verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) arca | arcare | arcat | arcând | singular | plural | | archează | arcați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | archez | (să) archez | arcam | arcai | arcasem | | a II-a (tu) | archezi | (să) archezi | arcai | arcași | arcaseși | | a III-a (el, ea) | archează | (să) archeze | arca | arcă | arcase | | plural | I (noi) | arcăm | (să) arcăm | arcam | arcarăm | arcaserăm, arcasem* | | a II-a (voi) | arcați | (să) arcați | arcați | arcarăți | arcaserăți, arcaseți* | | a III-a (ei, ele) | archează | (să) archeze | arcau | arcară | arcaseră | * Formă nerecomandată | arcă substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | arcă | arca | | plural | arce | arcele | | genitiv-dativ | singular | arce | arcei | | plural | arce | arcelor | | vocativ | singular | arcă, arco | | plural | arcelor | |