AREÁL s. n. Aria specifică de răspândire a unei specii, a unei clase etc. de plante sau de animale. [Pr.: -re-al] – Din germ. Areal. (Sursa: DEX '98 )

AREÁL ~e n. 1) Suprafață de răspândire a unei specii, a unui gen, a unei familii de plante sau de animale. 2) Zonă de răspândire a unui fenomen sau a unui fapt de limbă; arie (de răspândire). [Sil. -re-al] /<germ. Areal (Sursa: NODEX )

AREÁL, -Ă adj. În afara realității; (spec.) care respinge apropierile simplificatoare prea directe între planul artistic și cel real. [Pron. -re-al. / cf. it. areale]. (Sursa: DN )

AREÁL s.n. Arie; (spec.) suprafață de răspândire a unei specii, a unui gen de plante sau de animale; // adj. referitor la arie, la suprafață; de arie. [Pron. -re-al. / cf. germ. Areal, it. areale]. (Sursa: DN )

AREÁL2, -Ă adj. în afara realității; ireal; care respinge apropierile prea directe între planul artistic și cel real. (< it. areale) (Sursa: MDN )

AREÁL1 s. n. arie1 (2); teritoriu de răspândire a unei specii de plante sau de animale, a unui fenomen natural etc. (< germ. Areal) (Sursa: MDN )

AREÁL s. (BIOL.) arie. (~ul unei specii.) (Sursa: Sinonime )

areál adj. m., pl. areáli; f. sg. areálă, pl. areále (Sursa: Ortografic )

areál s. n. (sil. -re-al) (Sursa: Ortografic )

areál n., pl. e și urĭ (germ. areal, d. lat. arealis, de arie). Trans. Barb. Întindere, suprafață. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
areal   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular areal arealul area areala
plural areali arealii areale arealele
genitiv-dativ singular areal arealului areale arealei
plural areali arealilor areale arealelor
vocativ singular arealule arealo
plural arealilor arealelor