AREOMETRÍE s. f. Parte a fizicii care studiază măsurarea densității lichidelor (cu areometrul). [Pr.: -re-o-] – Din fr. aréométrie. (Sursa: DEX '98 )

AREOMETRÍE f. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul măsurării densității lichidelor. [Sil. -re-o-] /<fr. aréométrie (Sursa: NODEX )

AREOMETRÍE s.f. Parte a fizicii care se ocupă cu determinarea densității lichidelor. [Pron. -re-o-, gen -iei. / < fr. aréométrie]. (Sursa: DN )

AREOMETRÍE s. f. determinare a densității lichidelor. (< fr. aréométrie) (Sursa: MDN )

areometríe s. f. (sil. -re-o-, -tri-), art. areometría, g.-d. art. areometríei; pl. areometríi (Sursa: Ortografic )

areometríe f. (d. areometru). Fiz. Știința de a măsura densitatea lichidelor. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
areometrie   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular areometrie areometria
plural areometrii areometriile
genitiv-dativ singular areometrii areometriei
plural areometrii areometriilor
vocativ singular areometrie, areometrio
plural areometriilor