ARHIVÁR, arhivari s. m. Funcționar însărcinat cu păstrarea actelor sau documentelor unei arhive, cu clasarea documentelor și actelor dintr-o arhivă; condicar. – Arhivă + suf. -ar. (Sursa: DEX '98 )

ARHIVÁR s.m. Funcționar care are în păstrare actele unei arhive. [< arhivă + -ar]. (Sursa: DN )

ARHIVÁR s. m. funcționar care are în păstrare actele unei arhive. (< germ. Archivar) (Sursa: MDN )

ARHIVÁR, arhivari s. m. Funcționar însărcinat cu păstrarea actelor unei arhive. – Din arhivă + suf. -ar. (Sursa: DLRM )

ARHIVÁR s. (înv.) arhivist, condicar. (~ la o instituție.) (Sursa: Sinonime )

arhivár s. m., pl. arhivári (Sursa: Ortografic )

arhivár m. (d. arhivă). Funcționar care ține arhiva. (Sursa: Scriban )

ARHIVÁR ~i m. Funcționar însărcinat cu păstrarea fondurilor unei arhive. /arhivă + suf. ~ar (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
arhivar   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arhivar arhivarul
plural arhivari arhivarii
genitiv-dativ singular arhivar arhivarului
plural arhivari arhivarilor
vocativ singular
plural