ARTEFÁCT s. n. (Anat.) Falsă imagine care apare în preparatele histologice din cauza unor procedee greșite de fixare sau de colorare (pe lama microscopului). – Din fr. artefact. (Sursa: DEX '98 )

artefáct1 sn Atestare: DEX (ediția a II-a) Plural: artefacte Etimologie: (din franceză) artefact 1 Structură de origine artificială sau accidentală apărută în timpul observării sau experimentării asupra unui fenomen natural. 2 (His.) Modificare produsă în structura naturală a celulelor și țesuturilor de reactivi și procedeele folosite. (Sursa: MDA )

artefáct2 sn Atestare: MDA Plural: artefacte Etimologie: (din engleză) artifact Obiect produs de activitatea umană. (Sursa: MDA )

ARTEFÁCT s.n. 1. Imagine falsă apărută în preparatele histologice produsă artificial sau datorită unor defecte de fixare ori de colorare. 2. (Cib.) Semnal parazit supus unei informații, în semnificația căreia joacă un rol nul sau negativ. [< fr. artéfact]. (Sursa: DN )

ARTEFÁCT s. n. 1. structură, fenomen artificial în cursul unei investigații sau exploatări. 2. (med.) modificare în preparatele histologice produsă artificial sau datorită unor defecte de fixare ori de colorare. 3. (cib.) semnal parazit supus unei informații, în semnificația căreia joacă un rol nul sau negativ. (< fr. artefact) (Sursa: MDN )

artefáct s. n., pl. artefácte (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
artefact   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular artefact artefactul
plural artefacte artefactele
genitiv-dativ singular artefact artefactului
plural artefacte artefactelor
vocativ singular
plural