ASAMBLÁJ, asamblaje, s. n. Sistem format din două sau mai multe elemente tehnice îmbinate sau articulate. – Din fr. assemblage. (Sursa: DEX '98 )

ASAMBLÁJ s.n. Asamblare, îmbinare. ♦ (Spec.) Sistem format din două sau mai multe piese îmbinate sau articulate. ♦ Fotogramă obținută prin îmbinarea mai multor fotograme parțiale. [Cf. fr. assemblage]. (Sursa: DN )

ASAMBLÁJ s. n. asamblare. ◊ sistem format din două sau mai multe piese, elemente asamblate între ele. ◊ fotogramă prin îmbinarea mai multor fotograme parțiale. (< fr. assemblage) (Sursa: MDN )

ASAMBLÁJ, asamblaje, s. n. 1. Sistem format din două sau mai multe obiecte îmbinate sau articulate. 2. Fotogramă obținută prin îmbinarea mai multor fotograme parțiale. – Fr. assemblage. (Sursa: DLRM )

ASAMBLÁJ s. v. asamblare. (Sursa: Sinonime )

Asamblaj ≠ demontaj (Sursa: Antonime )

asambláj s. n., pl. asambláje (Sursa: Ortografic )

ASAMBLÁJ ~e n. Sistem format din două sau mai multe piese îmbinate sau articulate. /<fr. assemblage (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
asamblaj   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular asamblaj asamblajul
plural asamblaje asamblajele
genitiv-dativ singular asamblaj asamblajului
plural asamblaje asamblajelor
vocativ singular
plural