|
ASAMBLÁRE, asamblări, s. f. Acțiunea de a asambla și rezultatul ei. – V. asambla. (Sursa: DEX '98 )
ASAMBLÁRE s.f. Acțiunea de a asambla și rezultatul ei. [< asambla]. (Sursa: DN )
ASAMBLÁRE s.f. 1. Acțiunea de a asambla. 2. (Inform.) Operația de traducere în limbaj de mașină a unui program de către asamblor (2). (din asambla) (Sursa: MDN )
ASAMBLÁRE, asamblări, s. f. Acțiunea de a asambla. (Sursa: DLRM )
ASAMBLÁRE s. asamblaj, fixare, îmbinare, împreunare, montaj, montare, reunire, unire. (~ elementelor unui sistem.) (Sursa: Sinonime )
Asamblare ≠ demontare, dezasamblare (Sursa: Antonime )
asambláre s. f., g.-d. art. asamblării; pl. asamblări (Sursa: Ortografic )
| asambla verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) asambla | asamblare | asamblat | asamblând | singular | plural | | asamblează | asamblați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | asamblez | (să) asamblez | asamblam | asamblai | asamblasem | | a II-a (tu) | asamblezi | (să) asamblezi | asamblai | asamblași | asamblaseși | | a III-a (el, ea) | asamblează | (să) asambleze | asambla | asamblă | asamblase | | plural | I (noi) | asamblăm | (să) asamblăm | asamblam | asamblarăm | asamblaserăm, asamblasem* | | a II-a (voi) | asamblați | (să) asamblați | asamblați | asamblarăți | asamblaserăți, asamblaseți* | | a III-a (ei, ele) | asamblează | (să) asambleze | asamblau | asamblară | asamblaseră | * Formă nerecomandată | asamblare substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | asamblare | asamblarea | | plural | asamblări | asamblările | | genitiv-dativ | singular | asamblări | asamblării | | plural | asamblări | asamblărilor | | vocativ | singular | asamblare, asamblareo | | plural | asamblărilor | |