ASAMBLÁRE, asamblări, s. f. Acțiunea de a asambla și rezultatul ei. – V. asambla. (Sursa: DEX '98 )

ASAMBLÁRE s.f. Acțiunea de a asambla și rezultatul ei. [< asambla]. (Sursa: DN )

ASAMBLÁRE s.f. 1. Acțiunea de a asambla. 2. (Inform.) Operația de traducere în limbaj de mașină a unui program de către asamblor (2). (din asambla) (Sursa: MDN )

ASAMBLÁRE, asamblări, s. f. Acțiunea de a asambla. (Sursa: DLRM )

ASAMBLÁRE s. asamblaj, fixare, îmbinare, împreunare, montaj, montare, reunire, unire. (~ elementelor unui sistem.) (Sursa: Sinonime )

Asamblare ≠ demontare, dezasamblare (Sursa: Antonime )

asambláre s. f., g.-d. art. asamblării; pl. asamblări (Sursa: Ortografic )

ASAMBLÁ, asamblez, vb. I. Tranz. A reuni, a fixa, a îmbina două sau mai multe piese, mecanisme etc. ale unui sistem. – Din fr. assembler. (Sursa: DEX '98 )

A ASAMBLÁ ~éz tranz. (piese, mecanisme etc.) A reuni formând un sistem tehnic. [Sil. -sam-bla] /<fr. assembler (Sursa: NODEX )

ASAMBLÁ vb. I. tr. A reuni, a îmbina (piese, hărți etc.). [< fr. assembler]. (Sursa: DN )

ASAMBLÁ vb. tr. 1. a reuni, a îmbina două sau mai multe piese, segmente. 2. (inform.) a efectua o asamblare. (< fr. assembler) (Sursa: MDN )

ASAMBLÁ, asamblez, vb. I. Tranz. A reuni, a fixa, a îmbina două sau mai multe piese, mecanisme etc. – Fr. assembler. (Sursa: DLRM )

ASAMBLÁ vb. a fixa, a îmbina, a împreuna, a monta, a reuni, a uni. (~ elementele componente ale unui sistem.) (Sursa: Sinonime )

A asambla ≠ a demonta, a dezasambla (Sursa: Antonime )

asamblá vb., ind. prez. 1 sg. asambléz, 3 sg. și pl. asambleáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
asambla   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) asambla asamblare asamblat asamblând singular plural
asamblea asamblați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) asamblez (să) asamblez asamblam asamblai asamblasem
a II-a (tu) asamblezi (să) asamblezi asamblai asamblași asamblaseși
a III-a (el, ea) asamblea (să) asambleze asambla asamblă asamblase
plural I (noi) asamblăm (să) asamblăm asamblam asamblarăm asamblaserăm, asamblasem*
a II-a (voi) asamblați (să) asamblați asamblați asamblarăți asamblaserăți, asamblaseți*
a III-a (ei, ele) asamblea (să) asambleze asamblau asambla asamblaseră
* Formă nerecomandată

asamblare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular asamblare asamblarea
plural asamblări asamblările
genitiv-dativ singular asamblări asamblării
plural asamblări asamblărilor
vocativ singular asamblare, asamblareo
plural asamblărilor