ASTERÍSC, asteriscuri, s. n. Semn grafic în formă de steluță care se pune după un cuvânt pentru a indica trimiterea la o notă ori înaintea elementelor (lexicale) neatestate și reconstituite etc. – Din fr. astérisque, lat. asteriscus. (Sursa: DEX '98 )

ASTERÍSC s.n. Semn tipografic în formă de stea (*), care, pus într-un text, indică prezența unei note la subsol sau, înaintea unor elemente lexicale, faptul că sunt neatestate și reconstituite. [Pl. -curi. / < fr. astérisque, cf. lat. asteriscus, gr. asteriskos – steluță]. (Sursa: DN )

ASTERÍSC s. n. semn tipografic (*), care, pus într-un text, indică prezența unei note la subsol sau, înaintea unor elemente lexicale, faptul că sunt neatestate. (< fr. astérisque, gr. asteriskos) (Sursa: MDN )

ASTERÍSC, asteriscuri, s. n. Semn tipografic, în formă de stea, care trimite la o notă sau care se pune înaintea elementelor (lexicale) neatestate și reconstituite. – Fr. astérisque (lat. lit. asteriscus). (Sursa: DLRM )

ASTERÍSC s. (TIPOGR.) stea, steluță. (~ul poate trimite la o notă aflată în josul paginii.) (Sursa: Sinonime )

asterísc s. n., pl. asteríscuri (Sursa: Ortografic )

asterísc n., pl. urĭ (vgr. asteriskos, steluță). Steluță, semn tipografic care-țĭ atrage atențiunea. (Sursa: Scriban )

ASTERÍSC ~uri n. Semn în formă de steluță prin care se trimite la o notă la subsol sau se marchează un cuvânt neatestat și reconstituit. /<fr. astérisque, lat. asteriscus (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
asterisc   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular asterisc asteriscul
plural asteriscuri asteriscurile
genitiv-dativ singular asterisc asteriscului
plural asteriscuri asteriscurilor
vocativ singular
plural