ÁSTRU, aștri, s. m. Corp situat pe bolta cerească (stea, planetă etc.). [Pl. și: (n.) astre] – Din fr. astre, lat. astrum. (Sursa: DEX '98 )

ÁSTRU s.m. Nume dat stelelor și planetelor; corp ceresc. [Pl. aștri, (s.n.) astre. / < lat. astrum, cf. it. astro, fr. astre < gr. astron]. (Sursa: DN )

-ÁSTRU2 suf. „peiorativ, depreciativ”. (< fr. -astre, it. -astro, cf. lat. astrum) (Sursa: MDN )

ÁSTRU, aștri, s. m. Corp ceresc; stea, planetă. [Pl. și: (n.) astre] – Fr. astre (lat. lit. astrum). (Sursa: DLRM )

ÁSTRU s. (ASTRON.) corp ceresc. (Sursa: Sinonime )

ástru s. m. / s. n., pl. m. áștri / n. ástre (Sursa: Ortografic )

astru n., pl. e și rar m., pl. aștri (lat. astrum, d. vgr. astron. V. stea). Stea. Fig. Om ilustru. Femeĭe frumoasă. (Sursa: Scriban )

ASTRA v. Asociațiunea Transilvană pentru literatură Română și Cultura Poporului Român. (Sursa: DE )

ASTRA, revistă politică-socială-culturală județeană. Apare, din 1966, lunar, la Brașov. (Sursa: DE )

MACTE, NOVA VIRTUTE, PUER SIC ITUR AD ASTRA (lat.) slavă ție, copile, pentru noua ta faptă de vitejie, așa se ajunge la stele – Vergiliu, „Eneida”, IX, 641. Cuvinte de îmbărbătare pe care Apolo le adresează lui Ascanius, în războiul troienilor cu latinii. P. ext. Îndemn la o acțiune hotărâte, ieșită din comun. (Sursa: DE )

PER ASPERA AD ASTRA (lat.) pe căi anevoioase (se ajunge) la stele – Seneca, „Hercule furens”, 437. V. și Ad augusta per angusta. (Sursa: DE )