|
ASTRODRÓM, astrodromuri, s. n. Cosmodrom. – Din fr. astrodrome. (Sursa: DEX '98 )
ASTRODRÓM s.n. Cosmodrom. [Pl. -muri, -(d)roame. / < fr. astrodrome]. (Sursa: DN )
ASTRODRÓM s. n. cosmodrom. (< fr. astrodrome) (Sursa: MDN )
ASTRODRÓM s. v. cosmodrom. (Sursa: Sinonime )
astrodróm s. n., pl. astrodrómuri (Sursa: Ortografic )
| astrodrom (pl. astrodromuri) substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | astrodrom | astrodromul | | plural | astrodromuri | astrodromurile | | genitiv-dativ | singular | astrodrom | astrodromului | | plural | astrodromuri | astrodromurilor | | vocativ | singular | — | | plural | — | | astrodrom (pl. astrodroame) substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | astrodrom | astrodromul | | plural | astrodroame | astrodroamele | | genitiv-dativ | singular | astrodrom | astrodromului | | plural | astrodroame | astrodroamelor | | vocativ | singular | — | | plural | — | |